Era 1972 și bunicul Mircea pleca spre München cu tot ce încăpea într-o valiză. Dar mai era o problemă: Căpitanul, papagalul familiei, stătea de douăzeci de ani în bucătărie repetând cuvinte urâte în patru limbi. Citește mai mult →
Străbunica Maria făcea cele mai bune sarmale din familie. Nimeni nu contestă asta. S-au iscat certuri la masă pentru ultima sarma, la zile de naștere cu treizeci de oameni. Citește mai mult →
Cluj, martie 1961. Tramvaiul s-a stricat într-o marți cu ninsoare. Mama, Erzsébet, mergea pe jos spre biblioteca unde lucra. Îi mai rămâneau trei străzi când a început să ningă cu adevărat. Citește mai mult →
Vara lui 1958, înainte de toate. Mama avea nouă ani. Casa era a bunicilor dinspre mamă — o casă de lemn cu poartă sculptată, lângă Sighet, și un câine pe nume Grivei care învățase să deschidă porțile. Citește mai mult →
Când eram copii, mătușa Ileana asculta Radio Europa Liberă în baia mare a casei din București. Punea un prosop la ușă și dădea volumul cât mai jos. Două ore pe seară — știri, muzică, voci de dincolo de graniță. Citește mai mult →