Cum a trecut bunicul granița cu un papagal ascuns în haină

Era 1972 și bunicul Mircea pleca spre München cu tot ce încăpea într-o valiză. Dar mai era o problemă: Căpitanul, papagalul familiei, stătea de douăzeci de ani în bucătărie repetând cuvinte urâte în patru limbi.

Nu putea să-l lase. Așa că a făcut ce ar face orice bunic rezonabil: l-a băgat în buzunarul interior al hainei, i-a dat o jumătate de biscuit muiat în țuică să-l adoarmă și s-a rugat.

Căpitanul a dormit până când trenul a început să încetinească la graniță, exact momentul în care a hotărât să-și recite tot repertoriul de înjurături, fix când trecea vameșul. Bunicul a zis: «E aparatul de radio, tovarășe». Vameșul nu a râs.

Căpitanul a mai trăit paisprezece ani la München. A învățat să spună «danke», dar nu a renunțat niciodată la înjurăturile românești.