Cum a trecut bunicul granița cu un papagal ascuns în haină
Era 1972 și bunicul Mircea pleca spre München cu tot ce încăpea într-o valiză. Dar mai era o problemă: Căpitanul, papagalul familiei, stătea de douăzeci de ani în bucătărie repetând cuvinte urâte în patru limbi.
Nu putea să-l lase. Așa că a făcut ce ar face orice bunic rezonabil: l-a băgat în buzunarul interior al hainei, i-a dat o jumătate de biscuit muiat în țuică să-l adoarmă și s-a rugat.
Căpitanul a dormit până când trenul a început să încetinească la graniță, exact momentul în care a hotărât să-și recite tot repertoriul de înjurături, fix când trecea vameșul. Bunicul a zis: «E aparatul de radio, tovarășe». Vameșul nu a râs.
Căpitanul a mai trăit paisprezece ani la München. A învățat să spună «danke», dar nu a renunțat niciodată la înjurăturile românești.
Comentarios (3)
Căpitanul! Îmi amintesc cum îi striga mamei când aveam opt ani.
Mereu am crezut că povestea asta e inventată. Vreau dovezi.
@Luca există o poză din 1979 cu el pe umărul bunicului. O încarc azi după-amiază.